Elevii aflați în ultimul an de liceu se confruntă cu foarte multe situații noi pentru ei: pregătirea pentru examenul de bacalaureat, alegerea facultății, pregătirea pentru admiterea la facultate, un program zilnic aglomerat și intens.

Astfel, adolescențîi sunt puși în situația de a gestiona cu succes toate aceste aspecte, având nevoie să-și utilizeze și să-și dezvolte abilitățile necesare în acest context: capacitatea de concentrare, abilitatea de învățare, abilitatea de prioritizare și organizare, capacitatea de a rămâne focusati pe obiective, ș.a.m.d.

Este ușor de înțeles că sunt de multe ori suprasolicitați și au nevoie de suportul celor din jur.

Nici pentru părinți lucrurile nu sunt mai simple. Părințîi cu care interacționez îmi vorbesc despre temerile lor care pot fi sintetizate în două categorii importante: teamă de un potențial eșec al copilului și teamă de o alegere nepotrivită a facultății.

Astfel, pe de o parte părintele are nevoie să-și gestioneze propriile frici și în același timp este necesar să-i ofere adolescentului suportul.

În tot acest tablou intervin inerent toate celelalte transformări prin care adolescentul trece: nevoia de independența, nevoia de a fi diferit, nevoia de apartenența la un grup de prieteni, prima dragoste, ș.a.m.d. În acest fel, există riscul unor conflicte între generațîi, care concret înseamnă diferența de opinii dintre adolescent și părinții.

Gestionarea cu succes a acestor aspecte este dependență de calitatea relației dintre adolescent și părinți.

Și pentru că această relație să fie una armonioasă, le recomand părinților să țînă seama de următoarele aspecte:

Încrederea în propriul copil

Nu există copil care să nu merite încrederea părinților săi. Chiar dacă uneori greșesc, cu siguranță dacă sunt ajutați să înțeleagă ce ar fi putut face diferit, aceștia își vor ajusta comportamentul.

Faptul că părințîi au încredere în ei, îi va ajută pe adolescenți să-și dezvolte ei înșiși o imagine de sine pozitivă, ceea ce este esențial în dezvoltarea lor armonioasă.

Deschiderea către comunicarea autentică

Mulți părinți îmi spun că ai lor copii nu se deschid în față lor. Recomandarea mea este că părintele să facă primul pas către o comunicare autentică. Chiar dacă într-o prima faza adolescentul poate părea la fel de reticent în a-și deschide sufletul, în timp, o va face.

Citește continuarea articolului aici gandeste-pozitiv.ro