A avea încredere în forțele proprii într-un mod autentic presupune să ne cunoaștem atât de bine încât să identificăm corect care sunt resursele noastre, dar și care sunt limitele pe care le avem.

Însă limitele pe care le indentificăm este necesar să funcționeze ca factori care să ne motiveze să evoluăm și nu ca factori blocanți.

Am să vă prezint o situație profesională în care voi surprinde atât modul de a acționa a unei persoane care are încredere în sine, cât si modul de a acționa al unei persoane care nu are încredere în sine.

“Să ne imaginăm că managerul unei echipe de vânzări prezintă un nou proiect persoanelor din subordine. Este un proiect complex, care presupune ca oamenii care îl vor gestiona să aibă o serie de abilități și competențe în zona de vânzări.

Proiectul are un termen limită foarte scurt, iar obiectivele sunt foarte ambițioase.

De asemenea, membrii echipei care se vor implica în proiect vor avea un nivel de responsabilitate foarte ridicat.

Este decizia fiecărui membru al echipei dacă se implică sau nu în proiect.”

Cum va reacționa o persoană care are încredere în sine în această situație?

Pe masură ce va primi informațiile va fi curioasă să afle cât mai multe detalii. Faptul că proiectul este unul complex o va face să se simtă provocată și motivată sa facă parte din el, însă nu va lua o decizie în acest sens în grabă.

Atunci când va avea neclarități cu privire la proiect va adresa întrebările necesare.

Va analiza dacă obiectivele setate sunt realiste și în situația în care acest lucru nu se întâmplă va stabili împreună cu echipa și managerul un plan de negociere a acestora.

Având în vedere faptul că termenul este foarte scurt va comunica argumentele pentru care acesta nu poate fi respectat, punctând care vor fi dezavantajele în situația în care proiectul va fi realizat în respectivul termen.

În acest sens, va comunica un termen pe care îl consideră realist.

Înainte de a decide dacă se implică în proiect va analiza în ce masură corespunde acesta cu obiectivele sale profesionale.

Dacă decide să facă parte din proiect, va clarifica impreuna cu managerul și echipa care sunt responsabilitățile care îi revin si va stabili care sunt resursele sau suportul de care are nevoie pentru a le gestiona.

Pe măsură ce proiectul se desfășoară va fi focusată pe identificarea soluțiilor necesare în situațiile de criză; va cere ajutorul atunci când va avea nevoie; va face schimb de idei cu ceilalti colegi; se va concentra pe responsabilitățile proprii și va oferi suportul celorlalți doar în măsura în care este cea mai potrivită persoană în a-l oferi.

Dacă va decide că respectivul proiect nu i se potrivește va comunica acest lucru, prezentându-și argumentele.

Cum va reacționa o persoană care nu are încredere în sine în această situație?

Pe măsură ce va primi informațiile se va simți panicată, îngrijorată, demotivată.

Faptul că proiectul este unul complex o va face să se simtă insuficient de bună și va avea tendința de a se autoexclude din start de pe lista celor implicați.

Există, deși mai rar, posibilitatea ca o astfel de persoană să aibă tendința de a se implica în proiect, pentru a demonstra că poate să facă față, fară a analiza dacă este într-adevăr ceva ce i se potrivește.

Atunci când va avea neclarități cu privire la proiect nu va face nimic pentru o mai bună claritate din teama de a nu se crede că nu are capacitatea de a înțelege.

Nu va analiza dacă obiectivele și termenul proiectului sunt realiste sau nu, ci va lua ca atare aceste cerințe.

De foarte multe ori, într-o astfel de situație, o persoana care nu are încredere în ea însăși va decide să nu se implice în proiect din teama de a nu eșua.

Însa dacă va decide, să dea curs acestei provocari, cel mai probabil pe măsura desfășurării proiectului va avea tendința de a se descuraja cu ușurință; tendința de a abandona; va prelua din sarcinile celorlalți, întucât îi va fi dificil să refuze; îi va fi dificil să ceară ajutorul și va avea tendința de a căuta constant validarea celor din jur.

Este posibil ca citind cele două exemple să nu te regăsești în totalitate în niciuna dintre ele.

Însă cea în descrierea căreia te regăsești mai mult este în mod evident mai relevantă pentru tine.

Pe de altă parte, cu toții avem atât perioade în care suntem încrezători în propriile forțe, cât și perioade în care nu suntem suficient de încrezători.

În continuare, vă prezint câteva recomandări pentru situațiile în care simțiți că v-ați pierdut din încrederea în voi:

Rememorează situațiile în care ai reușit

Dacă în trecut au fost situații în care ți-ai atins obiectivele, înseamnă că ai capacitatea de a atinge și altele.

Identifică-ți resursele

Întrebă-te constant ce abilități te definesc, ce competențe ai, care sunt zonele pe care le gestionezi foarte bine.

Fii obiectiv(ă) cu tine însuți/însăți

Să ai încredere în tine nu înseamnă să crezi că totul e perfect și că nu mai ai nimic de îmbunătățit. Dimpotrivă, este esențial să fii conștient(ă) de ce mai ai nevoie ca să-ți atingi scopurile și sa acționezi în consecință.

Depășește-ți constant limitele

Depășirea limitelor și flexibilitatea la schimbare sunt exerciții pe care este necesar sa le practicăm constant.

De exemplu, dacă te temi să vorbești în public, poți începe cu pasi mici, prin a-ți expune din ce în ce mai des punctul de vedere în ședințe.

În concluzie, este esențial să ne reamintim că nu suntem perfecți, ci perfectibili. Conștientizarea acestui aspect ne va ajuta să fim mai buni, mai prietenoși și mai toleranți, cu noi înșine. Iar acest lucru ne va ajuta sa performăm în plan profesional.

Articol publicat și pe ejobs.ro